Scolioza: ce este, tipuri, cauze și cum se depistează (unghiul Cobb)

Ce înseamnă, de fapt, scolioza

Coloana văzută din spate ar trebui să fie dreaptă. La scolioză, ea deviază lateral în formă de „C” sau „S” și, în plus, vertebrele se rotesc în jurul propriului ax. Această rotație este cea care, la aplecarea în față, împinge coastele și formează acea proeminență pe o parte a spatelui.

Nu orice spate ușor asimetric înseamnă scolioză. Ghidurile internaționale de specialitate stabilesc un prag clar: vorbim despre scolioză atunci când curbura măsoară cel puțin 10 grade după metoda Cobb, pe o radiografie. Sub această valoare este vorba de o asimetrie posturală, care se urmărește, dar nu poartă numele de scolioză.

Ce tipuri de scolioză există

Cauzele diferă mult, iar tipul contează pentru felul în care este urmărită afecțiunea.

• Idiopatică — cea mai frecventă, aproximativ patru din cinci cazuri. „Idiopatic” înseamnă că nu i se găsește o cauză unică. Cel mai des apare la adolescent, în perioada puseului de creștere (scolioza idiopatică a adolescentului, AIS), și e mai des întâlnită la fete.
• Congenitală — prezentă de la naștere, din cauza unor vertebre care s-au format incomplet sau lipite în viața intrauterină.
• Neuromusculară — apare pe fondul unor boli care afectează mușchii și nervii, cum sunt paralizia cerebrală sau distrofiile musculare.
• Degenerativă (a adultului) — se instalează mai târziu, prin uzura discurilor și a articulațiilor coloanei, la vârstnici.

Semnele pe care le poți observa acasă

Scolioza nu doare, de regulă, la început — de aceea trece adesea neobservată tocmai când ar fi cel mai util să fie găsită. Câteva semne merită atenția ta, mai ales la un copil în creștere:

• un umăr mai sus decât celălalt;
• un omoplat mai proeminent;
• talia asimetrică, cu un șold care pare mai ridicat;
• capul care nu pare centrat deasupra bazinului;
• tivul unei fuste sau al pantalonilor care „cade” strâmb.

Cel mai cunoscut semnal este testul de aplecare Adams: copilul se apleacă lin în față, cu brațele relaxate și genunchii drepți. Dacă apare o proeminență (gibozitate) pe o parte a spatelui, e un motiv bun să mergi la medic. Testul atrage atenția, dar nu pune diagnosticul.

Cum se măsoară: radiografia și unghiul Cobb

Diagnosticul de certitudine se pune pe radiografie de coloană în întregime, în picioare. Pe imagine, medicul identifică vertebrele de la capetele curburii și trasează linii de-a lungul lor; unghiul dintre aceste linii este unghiul Cobb și exprimă în grade cât de accentuată este curbura. Este metoda standard, folosită în toată lumea, și tot ea permite compararea în timp a radiografiilor.

Pe lângă mărimea curburii, medicul are nevoie să știe cât mai are de crescut pacientul — pentru că o coloană care încă se dezvoltă are un risc mai mare de agravare. Aici intervine semnul Risser, o apreciere a maturității osoase citită tot pe radiografie, după modul în care s-a osificat creasta osului bazinului. Se notează de la 0 (mult de crescut) la 5 (creștere osoasă practic încheiată). Combinația dintre unghiul Cobb și semnul Risser îl ajută pe medic să decidă cât de des repetă controlul.

Cât de gravă e curbura, orientativ

Cifrele de mai jos sunt un reper de orientare, nu o rețetă. Încadrarea exactă și deciziile aparțin medicului, care privește pacientul în ansamblu, nu doar un număr.

• Sub 10 grade Cobb — asimetrie, nu scolioză; se urmărește.
• 10–20 de grade — curbură ușoară; de obicei observație și controale periodice.
• Aproximativ 25–40 de grade la un copil aflat încă în creștere — intervalul în care ghidurile discută cel mai des despre corset ca opțiune conservatoare.
• peste ~45–50 de grade — pragul de la care se ia în discuție tratamentul chirurgical.

Aceste valori vin din literatura de specialitate (ghidurile SOSORT și Scoliosis Research Society). Ele nu se aplică mecanic: doi copii cu același unghi pot avea recomandări diferite, în funcție de vârstă, de maturitatea osoasă și de cât de repede evoluează curbura. Pragul exact la care se recomandă corsetul sau operația îl stabilește medicul specialist.

Ce urmărește tratamentul conservator (și ce nu poate face)

Aici e util să fim preciși, pentru că sunt multe așteptări greșite. Corsetul de scolioză urmărește, în primul rând, să oprească sau să încetinească progresia curburii cât copilul mai crește. La o parte dintre cazuri — cu un corset bine făcut și purtat suficient, combinat cu kinetoterapia specifică — curbura chiar se poate și reduce, nu doar stabiliza. Ce nu e realist este o „vindecare” garantată, definitivă, a coloanei.

Această idee nu e o părere, ci rezultatul unui studiu riguros: în trialul BrAIST (studiu clinic randomizat publicat în New England Journal of Medicine, 2013), purtarea corsetului a redus semnificativ riscul ca scolioza să ajungă în intervalul chirurgical, iar efectul a fost cu atât mai bun cu cât corsetul a fost purtat mai multe ore pe zi. Numărul de ore de purtare zilnică și tipul de corset le stabilește medicul, în funcție de caz.

Partea în care noi contribuim direct este realizarea, proba, purtarea și ajustarea corsetului: un corset bine construit și corect adaptat pe corp face diferența între o purtare suportabilă și una abandonată. Despre asta poți citi pe larg în ghidul despre corsetul de scolioză, iar despre momentul potrivit în când se recomandă corsetul. Dacă ești deja în etapa purtării zilnice, viața cu corset adună sfaturi practice, iar termenii medicali întâlniți la consultație îi găsești explicați în dicționarul nostru de termeni.

De ce contează depistarea precoce

Cheia stă în creștere. Cât timp coloana se dezvoltă, o curbură poate crește rapid și pe nesimțite; după ce creșterea osoasă se încheie, riscul de agravare scade mult. Prins devreme — cu un unghi Cobb mic și cu ani de creștere înainte — cazul poate fi urmărit atent, iar dacă e nevoie de corset, acesta are cel mai mult de lucru. Prins târziu, la o curbură deja mare, opțiunile conservatoare se restrâng.

De aceea, dacă observi la copilul tău vreunul dintre semnele de mai sus, cel mai bun pas nu este să te alarmezi, ci să mergi la un medic ortoped sau de recuperare pentru un examen clinic și, eventual, o radiografie. El este cel care măsoară, pune diagnosticul și decide dacă și când e nevoie de un corset — iar noi suntem alături în partea de realizare și potrivire a acestuia.